A munnizza

Letture: 3277

Quannu a stu paisi signu natu,
a munnizza era poco riguardata

Da spazzini ccù na scupa e na carretta
delli vie pulizzavanu i cunette;

Nun c’eranu nè plastica nè scatulette
e li strate eranu sempre nette nette

Pecchì, a famiglia e na vota, tuttu riciclava
ed alla munnizza sulu a cinnara jettava;

L’uossu da carna, tuttu spurpatu,
alli cani famelici venia datu

E di cavudi, li crosche e li truncuni
venianu portati alli zimmuni;

Puri la corchia de la patata
finiscia, diritta, intra a vrodata;

Pecchi lu puorcu su criscianu propriu tutti
e st’animali, avia de stare sempre abbuttu;

U puorcu è n’animale puzzolente
ma era la ricchezza della gente!

Lu lardu serbia ppè cundimentu
ca l’uogliu, nun su potia permettere u pezzente;

Cù la carna chiù macra da custata
si ci facia la meglia suppressata;

Cù lu grassu e lu macru fatti a stizzi
si c’inchianu i culluri di sazizzi;

A natica du cudu era riservata allu prisuttu
ca, stagiunatu, piacia propriu a tutti!

Cù l’autra carna si ci facia la ncantarata
ca dintra i sadaturi si mintia salata;

E cchi dire du suzu e da scarafoglia
ca de mangiare ti venia la voglia?

Insomma lu puorcu svorgia na duprice funzione:
evitava munnizza e dava nutrizione.

E mmò, ca ci su muntagne e spazzatura
e si pona lu problema de la smaltitura,

Mii permiettu de fare nu consigliu spassionato
allu Sinnacu ca + prioccupatu:

“Lassaci fricari cu lu termovalorizzaturi
ca mpesta l’aria de cattivi adduri,

Nè pensare de fare discariche puzzolenti
ca lu pergolatu, abbelena li surgenti!

Ma, intri i vicinanze du Cumune
facci na resta de zimmuni,

Migliaia de puorci ci crisci a rotazione
e la munnizza serba pè la nutrizione.

Cussì crei na doppia ecunumia:
produci carna e smaltisci porcaria”!

Vincenzo Feraudo
su: Acrinrete